Kawasaki W800 - 2017 Final Edition si gata! Este oare o miscare inspirata?

Una dintre cele mai ciudate decizii ale momentului vine din partea Kawasaki, japonezii anuntand ca 2017 va fi ultimul an de productie a motocicletelor sale emblematice din seria W cu doi cilindri verticali, alte victime ale reglementarilor anti-poluante Euro4.

Spuneam ca aceasta decizie care va arunca W800 intr-o uitare, alaturi de V-Max de la Yamaha, vorbind desigur doar de piata europeana, e ciudata, deoarece suntem intr-o perioada in care se pune mare pret pe retro, indiferent sub ce forma, din partea producatorilor majori, concurenti ai casei Akashi.

Si pe buna dreptate, suntem in timpurile in care Yamaha investeste in re-branding-ul motocicletelor sale in stil clasic, denumit “Sports Heritage”, dar si transforma modele populare precum MT-urile 07 si 09 in modele cu un profund vibe retro, nemaivorbind despre gama XSR de clasice sportive. De asemenea, Triumph aduce de un an un val urias de modificari de tot felul, avand mare grija sa nu cumva sa se altereze vreo caracteristica retro, pentru care sunt atat de iubite si apreciate. Ducati a gasit un limbaj comun cu hipsterii din toata lumea prin oferirea unui Scrambler prafuit din anii ’60 si reinventat, acesta ajungand sa duca greul vanzarilor italienilor. Lucruri care se intampla si la ceilalti japonezi, Honda si Suzuki (din motive relativ diferite).

Iar in acest context, pica precum fulgerul comunicatul de presa al Kawasaki, anuntand ca se va opri productia unei motociclete ce descinde aproape direct din mijlocul anilor ’60, din W1. Ce a mers prost? E drept, comunicatul pare genul la care s-a lucrat mult si prost, reusind sa spuna ca vai ce motocicleta cu aspect autentic retro, un clasic modern cu linii simple si curate, cu atentie la detalii si un arbore genealogic impresionant, dar trebuie sa renuntam la ea. Poftim? Adica faci apologia unui model remarcabil si spui ca trebuie sa iasa din scena?

Bine, am inteles, e vorba de reglementarile Euro 4, e vorba de o investitie destul de costisitoare in a remodela si reproiecta motorul, dar si asa, e vorba de un model clasic, intr-un moment in care aceste modele retro se vand ca painea calda. Stim ca japonezii au planuri marete in viitorul apropiat, anuntand o duzina de modele noi, cel putin, anunta o serie de inovatii de referinta si cutremuratoare (deja prezente pe unele modele, precum H2/H2R), stim ca au cam raspuns aproape fiecarei provocari din fiecare segment, lansate de rivali. Dar oricum, pare ca isi bat joc de oportunitatea de a castiga niste bani frumosi pe seama celor care se scurg numai la auzul unor cuvinte precum retro, vintage, clasic.

"Bunicul" W1 din 1966

Ne place sa credem ca aceasta miscare ce apare destul de nefericita si imprudenta ascunde o surpriza de proportii, in echilibrarea balantei, altfel abilitatile de afaceri ale japonezilor din Akashi sunt serios puse la indoiala.